Ședință foto și sâni mici

Am ajuns să și lucrez în studio, meritul unei fete drăguțe care a știut să prezinte o ofertă cum numai în The Godfather se vorbește. Prea bună să fie refuzată. Totul s-a întâmplat extrem de repede. Am avut prima mea ședință foto cu un fotograf care mi-a arătat o altă față a mea. Am descoperit munca pe care fetele din reviste o depun și am iubit fiecare moment. Am vrut să scot sentimente la iveală, să transmit prin fiecare por, un parfum. Pozele nude artistice au fost partea la care bănuiesc că oricine are un fior care începe de sub bărbie și se leagă până în stomac, formând un ghemotoc de ațe negre. Norocul meu că nu purtam sutien cu burete ca să fac totul și mai greu. Și într-o relație mi se pare ciudat ca în prima seară de dragoste să dai jos un sutien cu burete. Este jenant să te scuzi sau să începi să îți imaginezi cum el poftea să maseze niște forme cărnoase și să primească în schimb senzația pe care o ai când vine o comandă de pe site-uri chinezești, sau după ce candidatul votat de tine a primit puterea. Oricum, am reușit să trecem cu glumițe peste sânii mei mici. Puteau să "treacă" și cu un strat de aloe vera, dar am preferat glumele să scap de jenă. Pozele au ieșit foarte bine, însă se putea observa în cele nude, tendința mea de a-mi acoperi excesiv nurii și poziția picior peste picior ca trademark. Toată joaca de-a fotomodelul a durat câteva ore, și printre picături luam pulsul lucrurilor dinăuntru. Unele fete păreau obosite, altele voioase, toate îngrijite și multe, cochete. Încă nu eram cu inima împăcată, însă nu vedeam riduri de îngrijorare pe fețele nimănui.